Un munte care veghează.

În românește, straja e cel care stă de veghe. Muntele poartă numele bine: de pe creasta lui, la 1.868 de metri, vezi toată Valea Jiului, Retezatul, Parângul și, în zilele senine, șirul munților până departe spre sud.

Creasta Vâlcanului a fost mereu un loc de trecere și de pază între Oltenia și Transilvania. În Primul Război Mondial, pe aceste culmi s-au dat lupte grele, iar peste 800 de soldați și-au pierdut viața aici. Numele a căpătat atunci o greutate în plus.

Se povestește că în 1996, la Cabana Montana, un bec s-a ars într-o seară și filamentul a lăsat pe sticlă urma unei cruci. Becul s-a spart. După câteva săptămâni, întâmplarea s-a repetat pe un alt bec. Un călugăr i-a legat de soldații căzuți în război, care zac pe munte fără mormânt creștinesc.

Așa s-a hotărât ridicarea unei cruci în memoria lor. Crucea Eroilor are peste 18 metri înălțime și 9 metri în brațe și stă la aproape 1.500 de metri altitudine. Noaptea e luminată și o vezi din șoseaua care leagă orașele Văii Jiului.

Lângă cruce a fost ridicat apoi Schitul Straja, o bisericuță de lemn cu hramul Sfinților Constantin și Elena. Iarna, zăpada și viscolul îngropau drumul până la ea, așa că s-a săpat un tunel care leagă drumul principal al stațiunii de curtea schitului.

Lucrarea s-a încheiat în 2006, iar pictura a durat aproape doi ani. Pe pereți e pictat calendarul ortodox, zi de zi: 365 de sfinți, începând cu 1 septembrie, cum începe anul bisericesc. Pe tavan sunt scene din Vechiul și Noul Testament. O candelă e mutată în fiecare zi în dreptul sfântului zilei.

Oamenii intră pe poarta mare de lemn, își caută ziua de naștere, apoi pe a celor dragi. E, probabil, cel mai liniștit loc din stațiune.

În fiecare an, de Vinerea Mare, credincioșii din Valea Jiului urcă pe jos de la Lupeni la Straja purtând pe umeri o cruce din lemn de paltin. Drumul are 14 stații și peste 10 kilometri și se face așa din anul 2000.

Nu e un eveniment turistic, dar e una dintre cele mai frumoase tradiții ale muntelui. Dacă ești în zonă de Paște, merită să-l vezi, cu respect.

Lupeni, orașul de la poalele Strajei, a crescut în jurul minei de cărbune. Generații întregi au coborât în subteran cu lampa pe cască, iar cărbunele Văii Jiului a încălzit și a luminat jumătate de țară.

De aici vine semnul nostru: lampa de miner, culoarea portocalie a flăcării, ideea de a ține lumina aprinsă. Seara, când se aprind reflectoarele pe pârtiile de nocturnă, muntele parcă își amintește de ea.

Înainte de mine, Valea Jiului era a momârlanilor, localnicii de baștină: oameni de munte, crescători de oi, cu case risipite pe dealuri și pășuni urcate până sub creste. Când au venit minele, au venit și oameni din toată țara, iar valea s-a umplut de orașe.

Momârlanii și-au păstrat portul, sărbătorile și felul de a trăi cu muntele. Le vei auzi numele și în Straja, inclusiv la una dintre cazări.

Straja a fost mult timp un loc de cabane, cunoscut mai ales de localnici. A fost declarată stațiune turistică în 2002. De atunci au apărut telescaunele, telegondola care urcă direct din Lupeni, tunurile de zăpadă și nocturna.

Astăzi are 26 de kilometri de pârtie, pârtii cu nocturnă și cea mai lungă coborâre a zonei, de peste 8 kilometri, până în oraș. Din 2025 are și Baloo Coaster, o sanie pe șină care merge iarna și vara.